METODE DE CONSULTARE ŞI PARTICIPARE ACTIVĂ A CETĂŢENILOR ÎN LUAREA DECIZIEI PUBLICE

Metodele de consultare și participare pot fi grupate în metode: deliberative și non-deliberative.

Metode non-deliberative colectează informaţii de la cetăţeni, unele dintre ele permit administraţiei și participanţilor să examineze atent diferite aspecte ale problemei, însă nu încurajează dezbaterile între participanţi și nu își propun atingerea unui consens. Avantajul lor este că, uneori, pot să fie mult mai structurate.

METODE NON-DELIBERATIVE:

• Audieri publice
• Audiere la sediul instituţiei
• Comitete consultative
• Focus grupuri
• Forumul on-line
• Grup cetăţenesc
• Metoda Delphi
• Ore deschise
• Referendumul local
• Sondajele de opinie
• Sugestii în scris de la cetăţeni Preluarea proiectelor de hotărâri de la organizaţii și cetăţeni

Audierile publice O audiere publică reprezintă un eveniment în cadrul căruia sunt audiate mai multe persoane care au de exprimat opinii sau propuneri referitoare la un anumit subiect. Spre deosebire de audierile „individuale” sau cu persoane reprezentând anumite organizaţii, companii, etc., o audiere publică este deschisă oricui dorește să participe. Specificul audierilor publice este formatul riguros și eficient care permite factorilor decizionali să asculte un număr relativ mare de puncte de vedere atent pregătite și bine articulate. Administraţia trebuie să anunţe din timp ca un astfel de eveniment va avea loc, să îi invite pe toţi cetăţenii interesaţi să participe și să facă eforturi pentru a se asigura că „factorii interesaţi” (stakeholders) sunt invitaţi și participă.

Audierea la sediul instituţiei Audierea (care nu trebuie confundată cu audienţa) reprezintă activitatea prin care cetăţeanul care are de avansat o propunere sau de exprimat o opinie cu privire la activitatea administraţiei sau la anumite decizii publice face acest lucru în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii administraţiei, fie la invitaţia acestora din urmă, fie în 33 baza unei solicitări pe care el însuși o adresează administraţiei. Spre deosebire de audienţă, audierea nu se face pe probleme individuale ale cetăţeanului/cetăţenilor respectivi, ci pe probleme de interes public (audienţele fiind întâlniri programate între un cetăţean și un oficial al administraţiei pentru rezolvarea unei probleme individuale a cetăţeanului respectiv). Comitetele consultative Comitete sunt compuse din reprezentanţi ai factorilor interesaţi sau membri ai publicului, numiţi de către administraţie cu rolul principal de a îmbogăţi informaţia pe baza căreia se ia o decizie publică.

 Focus grupurile Focus grupul este o discuţie facilitată, purtată cu un grup de (posibili) stakeholderi și condusă de către un moderator printr-un set de întrebări adresate grupului cu privire la un anumit subiect. Sectorul de afaceri a aplicat această tehnică pentru prima oară în anii 1950, ca o modalitate de a testa atitudinile și reacţiile pe care noile linii de produse sau noile mijloace publicitare le trezesc în rândul grupurilor ţintă. De atunci, focus grupurile au fost preluate și au devenit larg răspândite în sectorul public, al educaţiei, de cercetare, etc.

 Forumuri online Forumul electronic este o aplicaţie web care permite desfășurarea unor discuţii și postarea de conţinut (informaţii) generat de către utilizatori (în cazul nostru, cetăţenii, experţii, funcţionarii, etc.). El se prezintă de cele mai multe ori sub forma unei pagini web unde sunt afișate, în ordine cronologică, mesajele utilizatorilor.

Grupul cetăţenesc (citizens’ panel) Grupul cetăţenesc este un grup reprezentativ pentru comunitate, format din cetăţeni dispuși să ofere periodic feedback administraţiei pe teme de interes public. Grupul este de regulă format din 500-2500 de cetăţeni, care sunt de acord să facă parte din grup și să răspundă întrebărilor adresate de administraţie prin chestionare – în general 4 chestionare/an. Este important ca grupul să reflecte compoziţia comunităţii, nefiind însă nevoie să aibă calitatea și acurateţea unui eșantion sociologic folosit pentru sondajele de opinie, întrucât scopul nu este acela de a afla cu precizie sociologică opinia comunităţii, ci de a identifica probleme și soluţii. Mărimea grupului depinde de 34 mărimea comunităţii și resursele disponibile chestionării și analizei rezultatelor. Chestionarele cuprind întrebări pe teme de interes pentru comunitate, putând să fie concentrate pe o singură temă sau să cuprindă mai multe teme. Rezultatele chestionarelor sunt analizate și integrate în soluţii pentru îmbunătăţirea serviciilor sau a politicilor publice. De asemenea, ele sunt date publicităţii.

Metoda Delphi Este o metodă interactivă pentru a obţine „previziuni” de la un grup de experţi care răspunde unor seturi de chestionare. Aceștia sunt anonimi unii altora și independenţi unii de alţii. Subiectul unei consultări care se face prin această metodă poate să fie dezvoltarea unei reţele de autostrăzi la nivel naţional, controlul demografic, prevenirea conflictelor armate, dezvoltări tehnologice (dezvoltarea internetului inteligent, roboţi industriali, utilizarea tehnologiei în educaţie), etc. Numele metodei vine de la Oracolul din Delphi și a fost dezvoltată de RAND Corporation (USA) la începutul Războiului Rece (între 1950 și 1960) pentru a estima impactul tehnologiei asupra războiului. Astfel, experţii RAND au dezvoltat metoda Delphi atunci când au fost întrebaţi despre probabilitatea frecventă și intensitatea posibilelor atacuri inamice. De atunci a fost preluată și utilizată mai ales în mediul de afaceri și asimilată metodelor de previziuni și cercetare ale pieţelor. Metoda oferă rezultate mult mai precise decât cele oferite de către grupuri nestructurate sau chiar metode cantitative.

 Orele deschise Acestea sunt întâlniri individuale, neprogramate, între un înalt demnitar sau funcţionar (primar, prefect, ministru) și cetăţeni, pentru prezentarea problemelor individuale ale acestora. Preluarea proiectelor de hotărâri de la organizaţii şi cetăţeni În efortul lor de a-și îndeplini misiunea și a-și realiza obiectivele, multe organizaţii acumulează experienţă și capătă expertiză în domenii în care administraţia nu are suficientă experienţă și expertiză. În mod evident, organizaţiile și grupurile de cetăţeni au interesul să își folosească experienţa și expertiza acumulate și să promoveze la nivelul forurilor decizionale din cadrul administraţiei proiecte de hotărâri, acesta fiind un mod foarte eficient de a-și urmări obiectivele. 35 Referendumul local Este cea mai cunoscută și puternică metodă de participare a publicului, puterea de decizie transferându-se de către administraţie cetăţeanului.

Referendumul (local) reprezintă o procedură legală (reglementată prin Legea 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului), prin care comunitatea se pronunţă prin vot asupra unor chestiuni de interes local. Este un instrument de participare directă a cetăţenilor la procesul decizional la nivelul administraţiei publice locale. În general, doar administraţia poate convoca referendumul local, cetăţenii având posibilitatea de a face acest lucru doar în cazul referendumului pentru demiterea primarului (conform Legii 215/2001 privind administraţia publică locală).

 Sondajele de opinie Sondajul reprezintă un instrument de identificare a opiniilor unei anumite populaţii prin intervievarea unor persoane care constituie un eșantion reprezentativ din populaţia respectivă. Sugestii în scris de la cetăţeni Atât în situaţiile în care o autoritate sau o instituţie a administraţiei publice locale dorește să îi consulte pe cetăţeni înainte de a adopta o iniţiativă sau un proiect de hotarâre, cât și atunci când cetăţenii doresc să își expună punctele de vedere din proprie iniţiativă, o scrisoare însoţită de documentaţia aferentă poate fi un instrument foarte eficient.