METODE DE CONSULTARE ŞI PARTICIPARE ACTIVĂ A CETĂŢENILOR ÎN LUAREA DECIZIEI PUBLICE

Metodele de consultare și participare pot fi grupate în metode: deliberative și non-deliberative.

Metodele deliberative favorizează discuţii între participanţi, dezbatere și examinare atentă a unor subiecte. Ele au avantajul de a face posibilă atingerea unui consens asupra problemelor discutate și de a educa în același timp participanţii.

METODE DELIBERATIVE:

• Ateliere de scenarii
• Ateliere de lucru,
• seminare,
• conferinţe
• Brainstorming
• Cafeneaua publică
• Celula de planificare
• Comisii tripartite
• Dezbateri publice
• Forumuri deliberative
• Grupuri de lucru comune
• Jurii cetăţenești
• Metoda spaţiului deschis
• Simpozionul cetăţenesc
• Summitul cetăţenilor

Ateliere de scenarii (scenario workshops) Un atelier de scenarii caută soluţii la o problemă de natură socio-economică sau chiar tehnologia cu care comunitatea se confruntă. Un atelier de scenarii este o întalnire locală în cadrul căreia participanţii pleacă de la prezent (realităţi, probleme), își imaginează un viitor dezirabil și apoi identifică pașii care trebuie realizaţi pentru a atinge dezirabilul. Bazânduse pe prezent și pe posibila evoluţie a domeniului respectiv, participanţii (25-30) evaluează diverse posibile scenarii și soluţii la o anumită problemă.

Ateliere de lucru, seminare, conferinţe Atelierele de lucru, seminarele și conferinţele sunt forme de dezbatere pe subiecte concrete. Aceste evenimente permit un contact direct între administraţie și reprezentanţi ai diverselor grupuri interesate, dând ocazia și unora și altora să își cunoască opiniile pe o anumită temă și să își descopere punctele comune și divergenţele. Este o foarte bună ocazie pentru educarea reciprocă a participanţilor.

Brainstorming O sesiune de „brainstorming” este o întrunire în care toţi participanţii împărtășesc idei pentru rezolvarea unei probleme, de regulă foarte punctuale. Esenţial pentru o sesiune de „brainstorming” este libertatea totală pentru exprimarea ideilor, fără ca vreun participant să fie judecat sau să judece pe ceilalţi pentru părerile exprimate. Cafeneaua publică Cafeneaua este o metodă ingenioasă de a crea un dialog în jurul unei probleme importante. Metoda constă în dezbaterea unei probleme de către un grup de peste 12 persoane întrun cadru foarte asemănător unei cafenele. Numărul celor invitaţi să dezbată poate să fie oricât de mare (au fost organizate cafenele cu participarea a 1000 de persoane). Celula de planificare (planning cell) O celulă de planificare este constituită din aproximativ 25 de persoane alese la întâmplare din cadrul comunităţii, care lucrează împreună pentru o perioadă limitată de timp (de obicei patru zile), pentru a oferi soluţii pentru o problemă de politică publică sau planificare.

Comisii tripartite Aceste comisii sunt formate din reprezentanţi ai administraţiei și ai organizaţiilor, reprezentând interese diferite sau chiar opuse în problema în cauză. Un exemplu binecunoscut este reprezentat de comisiile guvern-sindicate-patronate, care formulează și analizează diferite teme sau iniţiative de politici publice ce afectează sindicatele și, implicit, patronatele.

 Dezbaterile publice O dezbatere publică este un eveniment la care participă reprezentanţi ai administraţiei, cetăţeni și alte părţi interesate, pentru a realiza un schimb de opinii pe marginea unui anumit subiect. Spre deosebire de audierile publice, unde cetăţenii sunt doar invitaţi să își expună punctele de vedere (reprezentanţii administraţiei rezumându-se la a prezenta tema discuţiei, a adresa întrebări și a lua act de părerile cetăţenilor), într-o dezbatere publică, reprezentanţii administraţiei au posibilitatea să prezinte punctul de vedere al administraţiei, să îl argumenteze, să se exprime în acord sau în dezacord cu ceilalţi participanţi, etc. Un ultim lucru care trebuie menţionat este acela că, așa cum sugerează și denumirea, o dezbatere publică este deschisă participării oricui este interesat și dorește să participe.

 Forumuri deliberative Forumurile deliberative își propun aflarea perspectivei populaţiei prin folosirea unui grup aleator care formulează opinii despre opţiunile de politică publică în urma ascultării prezentărilor expertilor și stakeholderilor. Forumurile deliberative implică un număr mare de persoane – în jur de 100. În general, forumurile sunt evenimente cu mare vizibilitate și atrag atenţia mass mediei. De aceea, ele sunt potrivite numai pentru consultări pe probleme de interes larg. În cadrul unui forum deliberativ, participanţii discută pe marginea unor opţiuni de politică publică sau pe variante de soluţionare a unei probleme. Este o metoda foarte potrivită și pentru situaţia în care administraţia dorește să stabilească priorităţi. Specifică forumurilor deliberative este deliberarea – de unde și numele – în jurul avantajelor și dezavantajelor diferitelor opţiuni care sunt supuse atenţiei cetăţenilor.

Grupuri de lucru comune Grupuri formate din stakeholderi (factorii interesaţi) și reprezentanţi ai administraţiei discută și analizează teme concrete care fac obiectul unei decizii publice. Aceste grupuri pot decide să păstreze confidenţialitatea discuţiilor până când se negociază o concluzie (grupuri de lucru închise) sau pot implica un număr mai larg de cetăţeni în dezbatere (grupuri de lucru deschise). Jurii cetăţeneşti Un juriu cetăţenesc este alcătuit din 12-50 persoane care ascultă „mărturii”, deliberează și decid pe subiecte complexe de interes public. Ei cheamă și audiază martori, analizează probe și dau un “verdict” (verdictul se concretizează în recomandări).

 Metoda Spaţiului Deschis (Open Space Technology) Metoda Spaţiului Deschis este o metodă de participare potrivită pentru grupuri largi și care presupune resurse minime din partea organizatorilor. Este o metodă de planificare în care participanţii se auto-organizează. Numele ei este înșelător, deoarece procesul poate fi numit oricum altcumva decât tehnic sau tehnologic. În realitate, metoda a fost concepută de către Harrison Owen, un consultant american specializat în managementul organizaţiilor, la mijlocul anilor ‘80. La unul dintre evenimentele de tip Open Space, sponsorii au adaugat din greșeală termenul „technology” în titlu, iar de atunci așa i-a și rămas numele. În acest caz, poate că ar fi mai bine să înţelegem prin „technology” – „tehnică”, „metodă”, „instrument”.

 Simpozioane cetăţeneşti (consensus conferences) Simpozioanele cetăţenesti sunt întâlniri publice pentru dezbaterea politicilor publice cu teme tehnice (de exemplu, deșeurile radioactive, poluarea, energia nucleară etc). Ele se desfășoară cu participarea activă a 10-15 persoane ne-experte (numite câteodată juriu sau panel) și un număr egal de experţi.

Experţii pot fi din discipline diferite și/sau școli diferite din cadrul aceleiași discipline. Summitul cetăţenilor (citizens summit) Summitul cetăţenilor (cunoscut și sub denumirea de 21st Century Town Hall Meeting) este o metodă de consultare iniţiată de organizaţia americană America Speaks. Pentru prima oară organizată în America, 31 acum este folosită pe o scară destul de largă în Europa – Marea Britanie, Danemarca, chiar și România (Primăria sectorului 1, București). Summitul cetăţenilor este o metodă de a stimula dezbaterea asupra unor probleme de interes public și de a evalua opinia publicului despre priorităţi și posibile acţiuni pe care trebuie să le întreprindă administraţia în diverse domenii. Avantajul acestei metode este că poate găzdui un număr foarte mare de participanţi (de la câteva sute până la câteva mii), pe care îi implică într-un dialog consistent. Astfel, metoda combină avantajele metodelor cantitative cu ale celor calitative.

METODE NON-DELIBERATIVE:

• Audieri publice
• Audiere la sediul instituţiei
• Comitete consultative
• Focus grupuri
• Forumul on-line
• Grup cetăţenesc
• Metoda Delphi
• Ore deschise
• Referendumul local
• Sondajele de opinie
• Sugestii în scris de la cetăţeni Preluarea proiectelor de hotărâri de la organizaţii și cetăţeni

Audierile publice O audiere publică reprezintă un eveniment în cadrul căruia sunt audiate mai multe persoane care au de exprimat opinii sau propuneri referitoare la un anumit subiect. Spre deosebire de audierile „individuale” sau cu persoane reprezentând anumite organizaţii, companii, etc., o audiere publică este deschisă oricui dorește să participe. Specificul audierilor publice este formatul riguros și eficient care permite factorilor decizionali să asculte un număr relativ mare de puncte de vedere atent pregătite și bine articulate. Administraţia trebuie să anunţe din timp ca un astfel de eveniment va avea loc, să îi invite pe toţi cetăţenii interesaţi să participe și să facă eforturi pentru a se asigura că „factorii interesaţi” (stakeholders) sunt invitaţi și participă.

Audierea la sediul instituţiei Audierea (care nu trebuie confundată cu audienţa) reprezintă activitatea prin care cetăţeanul care are de avansat o propunere sau de exprimat o opinie cu privire la activitatea administraţiei sau la anumite decizii publice face acest lucru în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii administraţiei, fie la invitaţia acestora din urmă, fie în 33 baza unei solicitări pe care el însuși o adresează administraţiei. Spre deosebire de audienţă, audierea nu se face pe probleme individuale ale cetăţeanului/cetăţenilor respectivi, ci pe probleme de interes public (audienţele fiind întâlniri programate între un cetăţean și un oficial al administraţiei pentru rezolvarea unei probleme individuale a cetăţeanului respectiv). Comitetele consultative Comitete sunt compuse din reprezentanţi ai factorilor interesaţi sau membri ai publicului, numiţi de către administraţie cu rolul principal de a îmbogăţi informaţia pe baza căreia se ia o decizie publică.

 Focus grupurile Focus grupul este o discuţie facilitată, purtată cu un grup de (posibili) stakeholderi și condusă de către un moderator printr-un set de întrebări adresate grupului cu privire la un anumit subiect. Sectorul de afaceri a aplicat această tehnică pentru prima oară în anii 1950, ca o modalitate de a testa atitudinile și reacţiile pe care noile linii de produse sau noile mijloace publicitare le trezesc în rândul grupurilor ţintă. De atunci, focus grupurile au fost preluate și au devenit larg răspândite în sectorul public, al educaţiei, de cercetare, etc.

 Forumuri online Forumul electronic este o aplicaţie web care permite desfășurarea unor discuţii și postarea de conţinut (informaţii) generat de către utilizatori (în cazul nostru, cetăţenii, experţii, funcţionarii, etc.). El se prezintă de cele mai multe ori sub forma unei pagini web unde sunt afișate, în ordine cronologică, mesajele utilizatorilor.

Grupul cetăţenesc (citizens’ panel) Grupul cetăţenesc este un grup reprezentativ pentru comunitate, format din cetăţeni dispuși să ofere periodic feedback administraţiei pe teme de interes public. Grupul este de regulă format din 500-2500 de cetăţeni, care sunt de acord să facă parte din grup și să răspundă întrebărilor adresate de administraţie prin chestionare – în general 4 chestionare/an. Este important ca grupul să reflecte compoziţia comunităţii, nefiind însă nevoie să aibă calitatea și acurateţea unui eșantion sociologic folosit pentru sondajele de opinie, întrucât scopul nu este acela de a afla cu precizie sociologică opinia comunităţii, ci de a identifica probleme și soluţii. Mărimea grupului depinde de 34 mărimea comunităţii și resursele disponibile chestionării și analizei rezultatelor. Chestionarele cuprind întrebări pe teme de interes pentru comunitate, putând să fie concentrate pe o singură temă sau să cuprindă mai multe teme. Rezultatele chestionarelor sunt analizate și integrate în soluţii pentru îmbunătăţirea serviciilor sau a politicilor publice. De asemenea, ele sunt date publicităţii.

Metoda Delphi Este o metodă interactivă pentru a obţine „previziuni” de la un grup de experţi care răspunde unor seturi de chestionare. Aceștia sunt anonimi unii altora și independenţi unii de alţii. Subiectul unei consultări care se face prin această metodă poate să fie dezvoltarea unei reţele de autostrăzi la nivel naţional, controlul demografic, prevenirea conflictelor armate, dezvoltări tehnologice (dezvoltarea internetului inteligent, roboţi industriali, utilizarea tehnologiei în educaţie), etc. Numele metodei vine de la Oracolul din Delphi și a fost dezvoltată de RAND Corporation (USA) la începutul Războiului Rece (între 1950 și 1960) pentru a estima impactul tehnologiei asupra războiului. Astfel, experţii RAND au dezvoltat metoda Delphi atunci când au fost întrebaţi despre probabilitatea frecventă și intensitatea posibilelor atacuri inamice. De atunci a fost preluată și utilizată mai ales în mediul de afaceri și asimilată metodelor de previziuni și cercetare ale pieţelor. Metoda oferă rezultate mult mai precise decât cele oferite de către grupuri nestructurate sau chiar metode cantitative.

 Orele deschise Acestea sunt întâlniri individuale, neprogramate, între un înalt demnitar sau funcţionar (primar, prefect, ministru) și cetăţeni, pentru prezentarea problemelor individuale ale acestora. Preluarea proiectelor de hotărâri de la organizaţii şi cetăţeni În efortul lor de a-și îndeplini misiunea și a-și realiza obiectivele, multe organizaţii acumulează experienţă și capătă expertiză în domenii în care administraţia nu are suficientă experienţă și expertiză. În mod evident, organizaţiile și grupurile de cetăţeni au interesul să își folosească experienţa și expertiza acumulate și să promoveze la nivelul forurilor decizionale din cadrul administraţiei proiecte de hotărâri, acesta fiind un mod foarte eficient de a-și urmări obiectivele. 35 Referendumul local Este cea mai cunoscută și puternică metodă de participare a publicului, puterea de decizie transferându-se de către administraţie cetăţeanului.

Referendumul (local) reprezintă o procedură legală (reglementată prin Legea 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului), prin care comunitatea se pronunţă prin vot asupra unor chestiuni de interes local. Este un instrument de participare directă a cetăţenilor la procesul decizional la nivelul administraţiei publice locale. În general, doar administraţia poate convoca referendumul local, cetăţenii având posibilitatea de a face acest lucru doar în cazul referendumului pentru demiterea primarului (conform Legii 215/2001 privind administraţia publică locală).

 Sondajele de opinie Sondajul reprezintă un instrument de identificare a opiniilor unei anumite populaţii prin intervievarea unor persoane care constituie un eșantion reprezentativ din populaţia respectivă. Sugestii în scris de la cetăţeni Atât în situaţiile în care o autoritate sau o instituţie a administraţiei publice locale dorește să îi consulte pe cetăţeni înainte de a adopta o iniţiativă sau un proiect de hotarâre, cât și atunci când cetăţenii doresc să își expună punctele de vedere din proprie iniţiativă, o scrisoare însoţită de documentaţia aferentă poate fi un instrument foarte eficient.